Lilith: originea mitului și rolul în astrologia modernă

Cine este, de fapt, Lilith? Pentru unii, numele evocă un demon din vechile texte evreiești. Pentru alții, Lilith a devenit simbolul femeii care refuză supunerea și își asumă prețul libertății. Lilith este cunoscută în astrologia contemporană ca Luna Neagră, un punct calculat din apogeul orbitei Lunii. Astrologii îi atribuie teme precum instinctul, autonomia și experiențele greu de integrat în imaginea conștientă despre sine.

Toate aceste reprezentări provin din epoci și sisteme de gândire diverse. Spiritele nocturne ale Mesopotamiei, personajul demonizat al literaturii rabinice, figura recuperată de cultura modernă și Luna Neagră din astrologie nu formează o tradiție unitară. Legătura dintre ele a fost construită treptat, prin reinterpretări succesive care au transformat Lilith într-una dintre cele mai persistente figuri simbolice ale culturii occidentale.

Drumul ei pornește din demonologia Orientului Apropiat, trece prin literatura evreiască medievală, Cabala, pictura și literatura secolului al XIX-lea și ajunge, în cele din urmă, în astrologia modernă. Acolo, Lilith este numele atribuit mai multor elemente astronomice distincte, dintre care cel mai cunoscut este apogeul orbitei Lunii.

Primele urme: demonii lilû din Mesopotamia

Cu mii de ani înainte ca numele Lilith să apară în vreun text evreiesc, mitologiile Sumerului, Akkadului, Babilonului și Asiriei vorbeau despre o clasă de spirite numite lilû, lilītu și wardat lilî. Erau entități înaripate, periculoase mai ales pentru femeile însărcinate și pentru nou-născuți. Comunitățile din Mesopotamia foloseau amulete și incantații special concepute pentru a ține la distanță aceste spirite ale nopții.

Legătura directă dintre acești demoni mesopotamieni și figura Lilith din tradiția evreiască rămâne, totuși, un subiect disputat printre cercetători. Unele surse folosite în trecut pentru a susține această conexiune, precum anexa epopeii lui Ghilgameș sau amuletele de la Arslan Tash, au fost puse sub semnul întrebării de cercetări recente. Ce se știe cu certitudine este că termenul lilit apare în cartea lui Isaia, într-un pasaj despre pustiirea Edomului, unde este tradus fie ca „demon al nopții”, fie ca o specie de pasăre nocturnă, în funcție de traducere.

Lilith și grădina zeiței Inanna

Una dintre cele mai vechi apariții ale numelui ei se găsește într-un poem sumerian despre zeița Inanna, scris în jurul anului 2000 î.Hr. Povestea spune că Inanna a plantat un copac huluppu, cu intenția de a-l folosi pentru a-și construi un tron și un pat de nuntă. Copacul a fost însă ocupat de un șarpe, de o pasăre Anzu cu cap de leu și de „fecioara întunecată Lilith”, figură legată de șerpi și creaturile înaripate.

Nemulțumită de acești intruși, Inanna a chemat în ajutor eroul Ghilgameș, care a tăiat copacul infestat. Lilith a fugit din grădina distrusă, refugiindu-se într-un ținut pustiu. Imaginea unei figuri feminine alungate într-un spațiu sălbatic avea să reapară constant în legendele ulterioare despre ea, indiferent de epocă sau cultură.

Alfabetul lui Ben Sira: nașterea legendei „prima soție a lui Adam”

Timp de secole, Lilith a rămas o prezență marginală în textele evreiești. Situația se schimbă odată cu Alfabetul lui Ben Sira, o lucrare scrisă undeva între secolele VIII și X d.Hr., cunoscută pentru tonul ei satiric și uneori chiar ofensator pentru cititorii vremii. Aici apare pentru prima oară povestea completă a lui Lilith ca primă soție a lui Adam, creată din același pământ ca el, spre deosebire de Eva, formată ulterior dintr-o coastă.

Conflictul dintre cei doi a pornit dintr-o dispută legată de poziția din timpul actului sexual. Lilith considera că, fiind creată în același mod ca Adam, avea dreptul la egalitate deplină și refuza să se supună. Confruntarea a escaladat până când Lilith a rostit numele sacru al lui Dumnezeu și a zburat departe de Adam.

Textul o plasează apoi la Marea Roșie, loc cu o încărcătură simbolică puternică pentru poporul evreu, unde tradiția biblică plasează eliberarea din robia egipteană. La fel cum israeliții își câștigă libertatea traversând aceleași ape, Lilith își dobândește independența față de Adam retrăgându-se acolo. Paradoxal, deși ea este cea care pleacă, textul o descrie ca fiind rănită și furioasă, nu triumfătoare.

Nu toți specialiștii acceptă fără rezerve conexiunea dintre Lilith evreiască și demonologia mesopotamiană. Unii cercetători, printre care Lowell Handy, susțin că, deși originea termenului pare să provină din vechile limbi semitice, dovezile concrete ale unei prezențe efective a figurii Lilith în textele ebraice rămân extrem de puține înainte de perioada rabinică. Mențiunea termenului lilit în Isaia rămâne, astfel, mai degrabă un punct de plecare decât o dovadă certă.

Chiar și autenticitatea și scopul Alfabetului lui Ben Sira sunt discutate. Unii istorici îl consideră o colecție de povestiri populare despre figurile biblice și talmudice, alții o formă de polemică împotriva unor mișcări separatiste din iudaismul de atunci, precum caraiții. Există și ipoteza, susținută de unii cercetători, că textul ar fi de fapt o satiră anti-evreiască strecurată în corpusul propriu, deși conținutul a fost în cele din urmă acceptat și transmis în interiorul tradiției.

Rolul dublu al demonului: seducătoare și ucigașă de prunci

Din Alfabetul lui Ben Sira încolo, legenda lui Lilith s-a dezvoltat pe două direcții distincte. Prima o înfățișează drept întruchiparea dorinței care îi duce pe bărbați în ispită, o forță capabilă să corupă din umbră. A doua o prezintă ca pe o vrăjitoare care sugrumă nou-născuții neajutorați, explicație populară pentru fenomenul, altfel de neînțeles pentru oamenii vremii, al morții subite a sugarilor.

Cele două fațete rareori coexistă în aceeași poveste. Totuși, componenta legată de uciderea copiilor a alimentat practici de protecție extrem de răspândite în comunitățile evreiești medievale. Camerele de naștere erau ținute închise, sub saltea se puneau sare sau cuțite, iar la încheietura nou-născutului se lega un fir roșu. Amuletele purtau numele a trei îngeri, Senoy, Sansenoy și Semangelof, menite să alunge spiritele lilin până la circumcizie.

Fricile legate de Lilith făceau parte dintr-un sistem coerent de credințe despre pericolele care pândeau nașterea și primele zile de viață ale unui copil. Într-o epocă în care mortalitatea infantilă era ridicată și greu de explicat prin mijloacele medicale ale timpului, o figură demonică precum Lilith oferea o cauză vizibilă, împotriva căreia comunitatea putea acționa prin ritual, chiar dacă mecanismele reale ale bolii rămâneau necunoscute.

Dincolo de amulete, comunitățile evreiești din Babilonia au dezvoltat o practică fascinantă de apărare împotriva lui Lilith, bolurile de incantație. Erau vase de lut pe interiorul cărora se scria, în spirală, un text menit să alunge duhurile rele dintr-o gospodărie. Un astfel de bol, comandat de la un ocultist evreu pentru protecția unei femei numite Rashnoi și a soțului ei, conținea chiar un act simbolic de divorț prin care Lilith era izgonită din căminul lor.

Credința populară le atribuia duhurilor uciderea pruncilor și capacitatea de a se atașa de ființe umane, zămislind urmași depravați prin unirea nocturnă cu victimele lor. Bolul de incantație funcționa astfel ca un fel de contract magic, o formă timpurie de exorcism domestic, menită să restabilească ordinea și siguranța casei.

Talmudul, Zoharul și expansiunea mistică medievală

Referirile la Lilith apar și în Talmudul babilonian, în tratate precum Eruvin, Nidda, Șabat și Baba Batra. Legenda ei se dezvoltă însă cu adevărat în perioada medievală, prin literatura Aggadei și, mai ales, prin Zohar, text fundamental al Kabbalei, atribuit tradițional rabinului Shimon bar Yochai, deși cercetătorii moderni plasează redactarea sa în mediul cabalistic castilian al secolului al XIII-lea, în jurul lui Moise de Leon.

Zoharul descrie o versiune a creației în care Adam, Lilith și Eva apar împreună, pornind de la o interpretare a versetului din Geneza despre facerea omului „după chipul lui Dumnezeu”. În secolul al XIII-lea, rabinul Isaac ben Jacob ha-Cohen adaugă un episod nou: după ce părăsește Edenul, Lilith se unește cu arhanghelul Samael și refuză să se mai întoarcă în paradis. Interpretările kabbalistice o transformă astfel dintr-un simplu demon al tradiției populare într-o figură cu greutate cosmologică, parteneră a forțelor întunericului.

Uniunea cu Samael are consecințe teologice importante în gândirea mistică medievală. Cuplul format din cei doi ajunge să fie perceput drept o oglindă întunecată a cuplului divin, o pereche demonică menită să reflecte, în răsturnare, armonia superioară dintre forțele sacre. Textele kabbalistice ulterioare o plasează pe Lilith în perioadele de exil spiritual și de rupere a echilibrului cosmic, teme centrale pentru întreaga gândire a Kabbalei din acea perioadă.

Reabilitarea modernă a unei figuri marginalizate

Pentru multă vreme, Lilith a rămas o prezență aproape tabu în educația religioasă evreiască. Psihologa Barbara Koltuv, autoarea volumului The Book of Lilith, povestea că, în copilărie, numele ei nu se pomenea niciodată, indiferent de comunitatea din care făcea parte. Situația avea să se schimbe radical în a doua jumătate a secolului XX.

Odată cu mișcările feministe din anii 1970, Lilith a fost redescoperită și recontextualizată. Refuzul ei de a se supune lui Adam a fost reinterpretat ca o afirmare timpurie a autonomiei feminine. Figura ei a pătruns în literatură, artă și cultura populară, devenind un simbol pentru femeile care refuză rolurile impuse. Reinterpretarea modernă a pregătit terenul pentru intrarea ei într-un domeniu complet diferit, cel al astrologiei moderne.

Lilith în pictură și literatură

Fascinația artiștilor pentru Lilith a depășit granițele textelor religioase încă din secolul al XIX-lea. Pictorul preraphaelit Dante Gabriel Rossetti i-a dedicat tabloul Lady Lilith, înfățișând-o ca pe o femeie senzuală, absorbită de propria imagine în oglindă, în timp ce își piaptănă părul lung. Câteva decenii mai târziu, pictorul John Collier a propus o versiune diferită, în care Lilith apare îmbrățișată de un șarpe, aluzie directă la legătura ei simbolică cu ispita și cu grădina Edenului.

Johann Wolfgang von Goethe o menționează în Faust, unde este descrisă drept prima soție a lui Adam, celebră pentru frumusețea părului ei, capabil să vrăjească orice bărbat care se lasă prins în el. Referința lui Goethe a contribuit semnificativ la reintroducerea numelui Lilith în conștiința culturală europeană, la un moment în care legenda ei rămăsese, în mare parte, o cunoștință de nișă, rezervată studiului textelor rabinice.

Nașterea lui Lilith ca punct astrologic

Spre deosebire de ceea ce mulți cred, Lilith nu are nicio rădăcină în astrologia antică sau clasică. Numele intră în astrologia modernă la începutul secolului XX, când Sepharial l-a folosit pentru presupusa a doua Lună a Pământului descrisă anterior de Georg Waltemath. Corpul nu a fost niciodată confirmat, iar denumirea Lilith a fost aplicată ulterior apogeului lunar, punctul folosit astăzi sub numele de Luna Neagră. Astrologa americană Ivy Goldstein-Jacobson a contribuit apoi la dezvoltarea interpretării astrologice a lui Lilith, publicând în 1961 The Dark Moon Lilith in Astrology.

În 1992, Demetra George publică Mysteries of the Dark Moon, volum care explorează Lilith alături de alte figuri ale zeiței întunecate și contribuie la dezvoltarea interpretărilor psihologice și arhetipale din astrologia contemporană. Ascensiunea psihologică și umanistă a astrologiei, începută în anii 1970, a adus în prim-plan lectura hărții natale ca oglindă a psihicului și a favorizat interpretarea lui Lilith prin teme precum refularea și instinctul.

Astrologul Richard Tarnas a contribuit, la rândul lui, la popularizarea dimensiunii psihologice a Lunii Negre, subliniind rolul ei în procesele de lucru cu umbra și cu instinctele primare rămase nedezvoltate. Ulterior, autoare precum Melanie Reinhart și Ariel Guttman au dedicat lucrări de referință acestui punct, consolidând treptat o metodologie de interpretare acceptată astăzi de majoritatea practicienilor din astrologia occidentală contemporană.

Asteroidul 1181 Lilith, descoperit în 1927 de Benjamin Jekhowsky și numit în onoarea compozitoarei Lili Boulanger, nu are aceeași origine cu Lilith din astrologie. Corpul ceresc a rămas mult timp o curiozitate marginală, folosită mai ales de astrologii pasionați de asteroizi, înainte de a fi recuperat de mișcarea arhetipală și feministă din astrologia sfârșitului de secol XX.

Apariția târzie a lui Lilith în istoria astrologiei o plasează în afara sistemului construit de astrologia occidentală în Antichitate și în Evul Mediu.

Autorii fundamentali ai tradiției astrologice, precum Dorotheus din Sidon, Claudius Ptolemeu, Vettius Valens, Firmicus Maternus și, mai târziu, William Lilly, descriu în detaliu planetele, semnele zodiacale, casele astrologice și aspectele, însă nu folosesc niciodată Lilith ca element de interpretare.

Absența lui Lilith din astrologia clasică arată că interpretările atribuite acestui punct aparțin astrologiei moderne și dezvoltărilor din secolele XIX și XX.

Câte Lilith există, de fapt, în astrologie

Confuzia apare deoarece sub numele Lilith sunt reunite mai multe puncte și corpuri astronomice distincte:

• Luna Neagră (Black Moon Lilith), punctul cel mai folosit, corespunzător apogeului lunar, adică focarul gol al orbitei eliptice a Lunii. Nu are corp fizic și nu poate fi observată cu telescopul.
• Asteroidul Lilith (1181), descoperit în 1927 de Benjamin Jekhowsky, un corp fizic real, situat în centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, cu o orbită de aproximativ patru ani.
• Luna Waldemath, cunoscută și ca Luna Întunecată, un al doilea satelit ipotetic al Pământului, propus de Georg Waldemath în 1898 și niciodată confirmat de observațiile astronomice ulterioare.

Confuzia dintre aceste variante apare deoarece toate poartă același nume, deși reprezintă realități astronomice complet diferite. Termenul „Lilith” este folosit aproape întotdeauna cu referire la Luna Neagră, adică apogeul lunar. Totuși, unele programe astrologice permit calcularea asteroidului 1181 Lilith sau includ Luna Waldemath, ceea ce poate produce interpretări diferite dacă utilizatorul nu știe exact la ce se referă harta afișată.

Primul lucru pe care îl verifică un astrolog în practică este tipul de Lilith folosit în calcul. Două hărți generate de programe diferite pot afișa poziții distincte tocmai pentru că utilizează variante astronomice diferite, fără ca vreuna dintre ele să fie neapărat eronată. Luna Neagră rămâne însă varianta cel mai frecvent utilizată și cea la care se referă majoritatea interpretărilor publicate în literatura astrologică occidentală contemporană.

Când o hartă astrologică menționează simplu „Lilith”, fără alte precizări, aproape întotdeauna se referă la varianta medie a Lunii Negre, poziția calculată prin netezirea matematică a fluctuațiilor naturale ale apogeului lunar. Există și o versiune „adevărată” sau osculatoare, care urmărește poziția exactă a apogeului și care, spre deosebire de varianta medie, poate staționa retrograd aproximativ o dată pe lună. Acest tip de mișcare aparentă diferă însă de fenomenul cunoscut sub numele de Mercur retrograd, care are o explicație astronomică distinctă.

Ce simbolizează Lilith în harta natală

Indiferent de varianta folosită, arhetipul reprezentat de Lilith rămâne în mare parte constant: dimensiunea sălbatică, instinctuală a psihicului, acele părți din noi care au fost exilate sau respinse pentru că nu s-au potrivit așteptărilor mediului sau culturii din jur. Această umbră cuprinde tot ceea ce a fost împins în afara identității conștiente și acceptate social, fără a avea neapărat un caracter distructiv.

Poziția lui Lilith capătă sens prin raportare la ansamblul hărții natale, împreună cu semnul, casa și aspectele în care se află.

Astrologii urmăresc mai întâi semnul zodiacal ocupat de Lilith, deoarece acesta descrie modul simbolic în care este exprimată tema acestui punct. Urmează casa astrologică, care indică domeniul vieții în care experiențele atribuite lui Lilith tind să devină mai vizibile. În cele din urmă sunt analizate aspectele formate cu Soarele, Luna, Ascendentul și celelalte planete, deoarece acestea modifică semnificativ interpretarea.

De aceea, două persoane care au Lilith în același semn pot avea experiențe foarte diferite. Diferențele apar prin poziția în casă, prin configurația generală a hărții și prin relațiile pe care Lilith le formează cu celelalte elemente astrologice. Semnul, casa și aspectele nu oferă singure o interpretare completă.

Astrologii evită formulările absolute de tipul „Lilith în Scorpion înseamnă…” sau „Lilith în Casa a VII-a produce întotdeauna…”. Poziția Lunii Negre este văzută întotdeauna în contextul întregii hărți.

Astrologia modernă leagă conjuncțiile cu Soarele de identitatea și afirmarea personală, cele cu Luna de viața emoțională și memoria afectivă, iar aspectele cu Venus și Marte sunt interpretate prin prisma relațiilor, atracției și exprimării dorințelor. Contactele cu Saturn trimit adesea la limite, responsabilitate și experiențe percepute ca restrictive, în timp ce relațiile cu Pluto sunt analizate prin tema transformării și a confruntării cu propriile zone de umbră.

Corespondențele nu funcționează însă independent. Natura aspectului, orbul folosit și configurația generală a hărții natale influențează interpretarea finală. Două persoane care au aceeași poziție a lui Lilith pot trăi experiențe foarte variate dacă restul hărții este construit în alt mod.

O conjuncție strânsă cu Ascendentul sau cu Mijlocul Cerului este una dintre plasările cele mai puternice, temele lui Lilith devenind în acest caz o parte centrală, constantă, a modului în care persoana este percepută de ceilalți sau își trăiește vocația publică.

În sinastrie, contactele dintre Lilith a unei persoane și planetele alteia tind să producă reacții disproporționate, atracție, fascinație sau disconfort intens, uneori toate deodată. Aceste aspecte sunt printre cele mai transformatoare dintr-o relație, tocmai pentru că activează rana pe care ambii parteneri o poartă în aceeași zonă simbolică, dar și printre cele mai greu de gestionat cu luciditate.

Astrologii au interpretări diferite în privința felului în care trebuie descifrată energia lui Lilith.

Lipsa unui consens se explică și prin istoria recentă a conceptului. Astrologia tradițională, construită în jurul celor șapte planete vizibile, al semnelor, caselor și aspectelor, nu include Lilith printre factorii săi de interpretare. Autorii clasici au analizat apogeul lunar din perspectivă astronomică, dar nu i-au atribuit simbolismul folosit astăzi.

Astrologia psihologică și cea arhetipală au creat cadrul în care Lilith a putut primi un rol important. Aceste orientări urmăresc procesele interioare, conflictele identitare și conținuturile inconștiente, domenii în care imaginea unei figuri exilate și greu de integrat s-a dovedit potrivită. Lilith este mult mai prezentă în interpretările moderne decât în practicile astrologilor care lucrează exclusiv cu tehnici tradiționale.

Diferența dintre cele două direcții nu trebuie ascunsă. Atunci când Lilith este folosită într-o hartă natală, cititorul trebuie să știe că se află în fața unui instrument interpretativ modern, dezvoltat într-un context psihologic și ezoteric diferit de cel al astrologiei elenistice sau medievale.

Unii practicieni păstrează accentul pus pe puterea feminină și pe istoria ei de suprimare, citind plasarea acestui punct mai ales în funcție de felul în care persoana își trăiește relația cu propria feminitate, indiferent de genul cu care se identifică. Alți astrologi preferă o lectură complet neutră din punct de vedere al genului, tratând Lilith drept principiul universal al refuzului de a fi îmblânzit, prezent identic în orice hartă natală. Multe interpretări contemporane combină cele două perspective, fără să le considere contradictorii.

Diferența dintre variantele medie și adevărată a Lunii Negre contează și în interpretare, nu doar în calcul. Poziția medie avansează constant prin zodiac, ceea ce o face mai ușor de urmărit pe termen lung. Poziția adevărată staționează retrograd aproximativ o dată pe lună, revenind uneori asupra acelorași grade timp de câteva luni, motiv pentru care unii astrologi o consideră mai fidelă complexității reale a temelor asociate cu Lilith, dar și mai dificil de interpretat cu consecvență.

Cum se exprimă Lilith prin cele patru elemente

Felul în care se manifestă tema respingerii și a reclamării propriei puteri diferă mult în funcție de elementul semnului în care cade Lilith. Este vorba despre tendințe generale, observate constant de astrologii care lucrează cu acest punct de-a lungul timpului:

• În semnele de foc (Berbec, Leu, Săgetător), Lilith tinde spre o exprimare directă, uneori dramatică, a refuzului de supunere, o formă de rebeliune vizibilă, greu de ignorat de cei din jur.
• În semnele de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn), aceeași energie se manifestă mai tăcut, prin încăpățânare și printr-o rezistență fermă, aproape imposibil de clintit, la orice presiune de a se conforma.
• În semnele de aer (Gemeni, Balanță, Vărsător), refuzul capătă adesea formă intelectuală, prin idei sau discursuri care contestă normele sociale nedrepte sau depășite.
• În semnele de apă (Rac, Scorpion, Pești), tema se retrage spre profunzimi emoționale, manifestându-se prin intuiție, mister și, uneori, printr-o formă de retragere protectivă față de lume.

Aceste tendințe nu trebuie transformate în descrieri rigide ale personalității. Două persoane care au Lilith într-un semn de foc, de exemplu, pot reacționa foarte diferit dacă poziția apare în case astrologice diferite sau dacă formează aspecte distincte cu Soarele, Luna ori Ascendentul. Elementul descrie doar cadrul general în care este exprimată tema simbolică atribuită lui Lilith.

Ascensiunea lui Lilith în literatura astrologică reflectă schimbările prin care a trecut astrologia în ultimul secol. Dacă autorii clasici urmăreau în primul rând tehnici predictive și relațiile dintre planetele vizibile, multe școli contemporane acordă o atenție tot mai mare dimensiunii simbolice și psihologice a hărții natale. Lilith a devenit astfel unul dintre punctele preferate pentru explorarea identității, a limitelor personale și a experiențelor greu de integrat conștient.

Evoluția astrologiei din ultimul secol explică atât interesul crescând pentru Luna Neagră, cât și diferențele de interpretare dintre astrologii contemporani. Cu cât metoda pune un accent mai mare pe simbolismul psihologic, cu atât rolul atribuit lui Lilith tinde să devină mai important.

Cele patru elemente oferă un cadru general pentru observarea acestor tendințe în ansamblul hărții natale, fără a reduce personalitatea unei persoane la o singură poziție astrologică.

O figură care refuză să fie fixată într-un singur sens

Ceea ce face din Lilith un subiect atât de fascinant este tocmai imposibilitatea de a o încadra definitiv. Este demon mesopotamian, personaj biblic ambiguu, eroină a unei satire medievale, simbol feminist și, în cele din urmă, un punct matematic pe cerul astrologic.

Fiecare epocă a proiectat asupra ei propriile temeri și propriile aspirații legate de feminitate, autonomie și tot ceea ce societatea a considerat, pe rând, prea mult pentru a fi acceptat. Această capacitate de a nu se lăsa domesticită, nici măcar de interpretare, explică longevitatea ei extraordinară. La fel cum legenda spune că Lilith a refuzat să se supună, imaginea ei a refuzat, secol după secol, să rămână închisă într-o singură poveste.

Bibliografie

• Blair, Judit M. De-Demonising the Old Testament: An Investigation of Azazel, Lilith, Deber, Qeteb and Reshef in the Hebrew Bible. Mohr Siebeck, 2009.
• George, Demetra. Mysteries of the Dark Moon: The Healing Power of the Dark Goddess. HarperSanFrancisco, 1992.
• Goldstein-Jacobson, Ivy M. The Dark Moon Lilith in Astrology, Including Her Ephemeris. Frank Severy Publishing, 1961.
• Koltuv, Barbara Black. The Book of Lilith. Nicolas-Hays, 1986.
• Patai, Raphael. The Hebrew Goddess. Ediția a III-a. Wayne State University Press, 1990.